Hrana vie, pentru cei mai multi dintre noi, concept catalogat astfel astazi o data cu redescoperirea calitatilor si binefacerilor ei pe cale stiintifica, este un lucru care ne zgaltaie conservatorismul si rezistenta la nou in ce priveste alimentatia. Dar dincolo de etichetarile deloc in favoarea ei, acum stim cu totii ca a fi vegetarian inseamna a fi sanatos, viguros si, poate mai fericit. Trebuie sa specificam ca hrana vie nu este o noutate in istoria omenirii. Cei mai iluminati oameni, din antichitate incepand si chiar mai din trecut, au fost vegetarieni si s-au hranit cu hrana vie, ajungand la varste foarte inaintate pastrandu-si vigoarea si claritatea mintii. Astazi asteptam confirmari din partea cercetatorilor si oamenilor de stiinta ca sa credem ca hrana vie ne ajuta si ne mentine trupul si intreaga fiinta sanatoasa si plina de viata. Dar inlauntrul nostru stim, fara sa putem explica cum si de unde, ca aceasta hrana ne este prieten si ne ajuta pe tot parcursul vietii noastre pe acet pamant. Fie ca e folosita ca motiv religios, stiintific sau chiar monden, hrana vie este blanda nu numai cu noi insine, ci si cu natura si mediul inconjurator in care traim. Si vom vedea in continuare de ce. A avea informatii inseamna a face o alegere benefica pentru fiecare.
Mancam carne, mancam frica
Sa vedem insa ce inseamna o alimentatie bazata pe hrana vie. Cei care opteaza sa consume o astfel de hrana nu mananca, din start, nici un fel de carne. Aceasta deoarece, daca stam sa ne gandim un pic, carnea care ajunge in galantarele magazinelor este moarta pentru ca provine de la un animal mort, omorat. Pana acum cred ca nu exista nici o discutie in contradictoriu. Daca insa mergem mai in profunzime si ne gandim ca totul este informatie, fie ca ea exista si circula la nivel molecular, de la o celula la alta, fie ca circula prin sunete, vorbire, etc. vom constientiza ca informatia, de orice natura ar fi ea, este stocata in solid la fel ca si intr-un calculator. Stiinta de astazi chiar a demostrat ca fiecare celula are o memorie proprie. Iar aceasta descoperire confirma ca toate trairile animalului (fie el porc, vaca, pui, peste, animal vanat, etc.) din momentul in care s-a nascut si pana in cel in care a fost omorat de oameni pentru a fi mancat se stocheaza in celulele corpului sau. Informatia ramane stocata in celulele carnii lui pana cand aceasta trece in celulele altor micro sau macro organisme care o mananca, bacterii, alte microroganisme, animale si, bineinteles om. Deci, oamenii care consuma carne introduc in organismul lor si informatiile stocate in celulele animalului de la care provin. Iar o parte din aceste informatii sunt despre momentul cand acesta este omorat. De ce sa optam astfel sa ne bagam in corp informatii despre o moarte violenta? Nu ne este de ajuns confruntarea cu propria noastra frica de moarte? Si mai exista inca un argument: intr-un articol publicat in revista americana “Medical Counter Point”, Williams S. Collius scria: “Omul este inzestrat in mod evident cu o dantura care se aseamana mai mult cu cea a ierbivorelor decat cu cea a carnivorelor. Acestea au incisivii ascutiti pentru a taia iarba, molarii cu suprafata plata pentru a zdrobi legumele si fructele, iar canini scurti si rotunjiti inapti sa sfasie si sa striveasca carnea”. Interesant nu?
Zaharul alb, otrava de fiecare zi
Apoi, din alimentatia cu hrana vie sunt eliminate zaharul, painea coapta, uleiul rafinat, sarea, laptele pasteurizat, laptele praf sau fiert, ouale prajite sau fierte si, binenteles, produsele sintetice de orice fel. In general, produsele procesate. Sa vedem insa de ce sunt eliminate acestea si de ce hrana vie presupune consumul de alimente si produse neprocesate termic asa cum obisnuim noi si cum au facut-o parintii si stramosii nostri. 
Mai sus am aratat ce se intampla cu carnea. Vom prezenta acum zaharul despre care se vorbeste din ce in ce mai mult ca este extrem de nociv pentru organism. Pana nu intelegem clar de ce se intampla acest lucru vom continua sa-l consumam indiferent de avertizari. La inceput, zaharul a fost extras pe scara larga din trestia de zahar, apoi din sfecla alba. Se obtine mai intai melasa, o pasta bruna, densa care mai apoi este supusa la tot felul de procese pentru a fi transformata in cristale. Daca este lasata neprocesata, melasa se transforma incet, incet intr-un bulgare de cristal. Primii oameni care au consumat insa zahar aveau pe masa bucati tari ca piatra, de culoare bruna si care erau maruntite manual. Pentru ca zaharul sa ajunga insa alb, alb cum il stim astazi, el este prelucrat de mai multe ori si amestecat cu pudra de aluminiu (care ii da si stralucire), dar si cu multe alte chimicale care sa nu dea voie cristalelor sa se lipeasca unele de altele, adica sa nu se umezeasca. Folosit zilnic, de mai multe ori, acest zahar alb „imbogatit” cu chimicale si cu aluminiu este extrem de nociv organismului care se vede pus in situatia de a depozita ingredientele straine, depozite care provoaca in timp tot felul de boli grave. In articolele viitoare, Buna viata va prezenta alte explicatii despre beneficiile consumului hranei vii, de ce vegetalele ne sunt prietene si de ce mancarea procesata ne afecteaza astazi mai mult decat altadata.
sursa imagini: http://www.kuechengoetter.de, http://www.sunset.com/