Gazduiesc de ceva vreme in casa o carte a surorii mele pe care si-a facut-o cadou anul trecut, de Craciun. Este vorba despre un Dictionar de Simboluri, volum coordonat de Jean Chevalier si Alain Gheerbrant si scos la editura Polirom. Drept sa va spun, am avut o „revelatie” descoperind cuvinte obisnuite cu o incarcatura de simboluri neasteptata. Si, drept exemplu, am sa va dau aici doar un cuvant asa cum este el prezentat in dictionar, cat sa va deschid apetitul pentru o lectura savuroasa si mai mult decat interesanta. Pentru ca, este de prisos sa va vorbesc eu aici despre aceasta carte, in general, si mare pacat sa nu aruncati macar un ochi pe ea atunci cand intrati intr-o librarie. Iar cine isi permite poate sa o si cumpere, insa va spun ca nu este nici foarte scumpa, nici ieftina.
Pantof
„A umbla incaltat inseamna a lua in posesie pamantul„, constata Jean Servier in Les Portes de l’Annee (Robert Laffont, Paris, 1962, p. 123). Savatul sociolog citeaza in sprijinul acestei interpretari exemple imprumutate din Grecia si Orientul antic, dar si din nordul Africii. Aminteste si un pasaj din Biblie: „Inainte, la facerea unei cumparaturi sau a unui schimb, pentru intarirea lucrului, era in Israel obiceiul acesta: unul isi descalta sandaua si o da celuilalt...” (Rut, 4, 7). Exegetii Bibliei de la Ierusalim noteaza intr-adevar in acest sens: „Aici, gestul confirma… un contract de schimb. A pune piciorul pe un camp sau a-ti arunca acolo sandaua insemna a-l lua in stapanire. Incaltamintea devine astfel simbolul dreptului de proprietate. Scotand-o si inmanand-o cumparatorului, posesorul ei ii transmite acest drept”.
Jean Servier mai constata ca „Hermes, protectorul granitelor si al calatorilor care le treceau, este un zeu incaltat, caci stapaneste in mod legitim pamantul pe care se afla„. De asemenea, pe pamantul Islamului, „strainul trebuie sa treaca descaltat pragul casei gazdei sale, aratand prin aceasta ca nu are nici un gand revendicativ, nici un drept de proprietate de care s-ar putea folosi; solul moscheilor, ca si cel al sanctuarelor, nu apartin oamenilor, de aceea ei trebuie sa se descalte pentru a calca pe el” (124 si urm.).
In traditiile occidentale, incaltamintea ar avea o semnificatie funerara: un muribund este pe punctul de a pleca. Pantoful lui, asezat langa el, arata ca nu mai este in stare sa umble, vadeste prezenta mortii.
Dar aceasta nu este singura semnificatie. Nu simbolizeaza doar calatoria in directia celeilalte lumi, ci in toate directiile. Este simbolul calatorului. Se prea poate ca traditia relativ recenta a pantofilor pusi in fata caminului pentru a primi darurile de la Mos Craciun sa se inspire inconstient din acest simbol; aceasta ar arata ca proprietarul este si el un calator si ca are nevoie de un ajutor la drum; despartit de incaltarile sale, este oprit din mers; asteapta sa-i cada din cer mijloacele necesare pntru o noua etapa.
In China de Nord, cuvantul pantof se pronunta la fel cu cel care inseamna intelegere reciproca. De aceea, o pereche de pantofi simbolizeaza armonia cuplului si este oferita drept dar de nunta.
Cand Dona Prouheze pleaca, din porunca sotului ei, spre Catalonia unde stie ca va face tot ceea ce-i va sta in putinta ca sa-l regaseasca pe Rodrigue, omul pe care-l iubeste, este cuprinsa de o brusca inspiratie si, ridicandu-se in picioare pe saua catarului, aseaza pantofiorul ei de satin in mainile statuiii Maicii Domnului spunand:
De aceea, cat mai este timp, tinandu-mi inima intr-o mana
si pantoful meu in cealalta,
Ma incredintez Tie, Fecioara Mama,
si-ti dau pantoful meu!
Fecioara Mama, pastreaza in mana ta
nefericitul meu piciorus!
Te previn ca in curand nu te voi mai vedea
si ca o sa ma straduiesc din toate
puterile impotriva-Ti!
Dar cand voi incerca sa ma avant spre pacat,
sa fie cu un picior schiop!
Bariera pe care ai ridicat-o
Cand o sa vreau s-o trec, sa fie cu o aripa franta!
Am sfarsit ce aveam de facut, si Tu,
pastreaza-mi bietul pantofior.
Pastreaza-l lipit de piept, o, Mama Mare
si inspaimantatoare!
Dona Prouheze isi marturiseste aici dureroasa descumpanire prin doua simboluri de identificare. Inima ei semnifica dragostea sa pentru Don Rodrigue; si ea nu se simte in stare sa se impotriveasca chemarii iubirii.Pantoful ei simbolizeaza o alta parte a fiintei sale; „Ma incredintez Tie„, spune ea, intinzandu-l Fecioarei Mama; el reprezinta credinta sa fata de sotul ei, fata de Maica Domnului, fata de idealul sau crestin, toate cenzurile ce-i interzic sa cedeze in fata iubirii. Este un pantofior de satin, pretios, dar fragil, simbol al constiintei sale. Ea il da, il incredinteaza Maicii Domnului ca sa-l ocreoteasca pentru vesnicie. Incredintandu-l „Mamei Mari si Inspaimantatoare„, ea dovedeste ca o parte din ea refuza sa alerge dupa dragoste si o dezavueaza. Piciorul gol ii va aminti in fiece clipa durerea si legaturile sale abandonate. Constiinta ei o condamna si Dona Prouheze accepta aceasta condamnare, alergand spre Rodrigue doar cu jumatate dintre mijloacele sale, cu jumatate din fiinta ei, „cu un picior schiop” si „cu o aripa franta„. (…) Scena se leaga de simbolistica traditionala in care omul schiop a desemnat intotdeauna o slabiciune de ordin psihic. (…)
Sandaua Cenusaresei, intr-o prima versiune, datorata lui Elien, rector si povestitor roman din secolul al III-lea, confirma aceasta identificare a pantofului si a persoanei. Pe cand o curtezana, Rhodopis, se scalda, un vultur i-a furat sandaua si a dus-o faraonului. Inmarmurit de finetea piciorului pe care si-l imagina purtand acea sanda, el a trimis sa fie cautata tanara femeie care era stapana incaltamintei; a fost, binenteles, gasita, iar el a luat-o de sotie. La fel, pantofiorul pierdut de Cenusareasa in palatul printului, cand a fugit de la bal la miezul noptii, o reprezenta pe tanara fata.
Cativa interpreti au facut din pantof, acest simbol de identificare, un simbol sexual sau, cel putin, al dorintei sexuale trezite de picior. Cei care considera piciorul drept un simbol falic vor vedea fara greutate in pantof un simbol vaginal si, intre acestea doua, o problema de adaptare care poate starni angoasa.
Lectura placuta de la Buna Viata 😀